Atacul de panică: simptome și cum îl poți combate în mai putin de 60 de secunde
Oboseala, stresul, munca în exces – toate acestea au făcut din atacul de panică boala secolului XXI. Cercetările estimează că unul din cinci oameni moderni se va confrunta în viitor cu această suferinţă. Există însă şi-o veste bună: atacul de panică poate fi prevenit şi tratat naturist..
Un atac de panică se caracterizează prin apariţia neaşteptată a unei senzaţii de teamă intensă, însoţită de simptome fizice (cardiace, respiratorii, musculare etc.), potrivit formula-as.ro. În timpul unui atac de panică, cel puţin unul din următoarele sisteme este foarte mult perturbat:
– sistemul cardiac: creşte frecvenţa bătăilor inimii, apare o durere în piept sau încălzirea corpului asociată cu transpiraţie.
– sistemul respirator: apar senzaţii de sufocare, respiraţie sacadată sau greutate în a expira.
– sistemul nervos: apar ameţeli, amorţeala şi nesiguranţa membrelor, tremur, frisoane sau tulburări de echilibru.
– psihicul: se instalează teama de a pierde controlul, de a înnebuni sau frica de moarte, un sentiment de irealitate sau de iminenţă a unei catastrofe.
Primul atac de panică apare, de regulă, pe neaşteptate, după o perioadă de stres intens, după traume, în timpul bolilor însoţite de febră sau în timpul tratamentelor cu anumite medicamente de sinteză.
Următoarele atacuri sunt însă activate atunci când se repetă unele circumstanţe în care a avut loc primul atac de panică. De exemplu, apar atacuri de panică atunci când ne aflăm într-un spaţiu închis, când ne simţim vulnerabili în mulţime, când suntem presaţi de anumite îndatoriri la serviciu ori în familie.
Metoda de control a anxietăţii şi a atacurilor de panică care acţionează cel mai rapid este respirația completă.
Emoţiile şi respiraţia sunt într-o legătură extrem de strânsă, controlul uneia aducând după sine şi controlul celeilalte.
Concret, persoanele care au exersat suficient de mult timp exerciţiile de respiraţie ajung să-şi reducă frecvenţa şi intensitatea atacurilor de panică, pentru ca, în final, să le poată evita.
Vestea neplăcută este că pentru a ajunge la asemenea performanţe, nu sunt suficiente câteva zile sau săptămâni de practică. Vestea bună este că tehnica, numită respiraţia completă, este foarte simplă.
Iat-o descrisă pe scurt: ne aşezăm ţinând spatele drept şi ne poziţionăm o mână pe abdomen şi una pe torace. Expirăm adânc şi ne ţinem respiraţia vreme de două secunde, după care inspirăm pe nas gradat, calm, dilatând la maximum nările, aşa încât aerul să pătrundă fără zgomot.
Întâi umplem cu aer zona inferioară a plămânilor, ceea ce va dilata abdomenul împingându-ne palma plasată pe el, apoi vom umple zona mediană a plămânilor, ceea ce va provoca dilatarea la maxim a toracelui, şi abia în final vom umple cu aer zona lor superioară, ceea ce va determina înălţarea claviculelor.
Ne ţinem respiraţia vreme de alte două secunde, după care expirăm lent aerul pe gură. Se fac în total minimum 50 de astfel de respiraţii complete pe zi, în cure care durează două luni.
Când simţim iminenţa unui atac de panică, evităm ferm să ne mai gândim la orice altceva şi ne concentrăm atenţia exclusiv asupra respiraţiei complete. Rezultatul este… salvator.