În ziua în care ne pierdem mama ne pierdem și o parte din suflet
Indiferent dacă apare pe neașteptate sau în mod previzibil, moartea unei persoane dragi poate fi deranjantă, mai ales atunci când afectează pe cineva la fel de prețios în viața tuturor ca mamă.Într-adevăr, doliu al unei mame este unul dintre cele mai dificile teste cu care ne putem confrunta copiii. În general, bătrânețea, boala sau coincidențele dure ale vieții sunt implicate; ele sunt pur și simplu factori asupra cărora nu avem control. Față de jale, trebuie să fim hotărâți și să acceptăm că, pierzându-ne pe mamă, am pierdut și o parte din sufletul nostru.
Pentru a ne alina problemele, a le asculta sau pur și simplu a ne potoli cu prezența ei, o mamă este cu adevărat confidenta vieții noastre, capabilă să fie un balsam adevărat și potrivit pentru inimile noastre. Combinând înțelepciunea și binevoința, ghiciți ce este greșit și fără a spune un cuvânt, găsiți întotdeauna o modalitate de a ne mângâia.
Pe lângă rolul ei educativ, este mai presus de toate prietenul, consilierul și vocea rațiunii copiilor săi; Pentru că, indiferent de vârsta noastră, suntem și vom fi întotdeauna copiii ei, cei pentru care nu va ezita niciodată să se jertfească, de multe ori în detrimentul propriei sale stări de bine. Așa își marchează prezența în viața noastră de zi cu zi, într-un mod de neșters și imuabil, pentru a ne aminti că nu suntem niciodată singuri, chiar și după plecarea lui.
La anunțarea veștii groaznice ni se va părea că lumea a căzut asupra noastră și va fi normal ca după ceva timp să ridicăm capul pentru a găsi un stâlp solid, o prezență liniștitoare, o dragoste puternică precum cea a mamei noastre. Din nefericire, aceasta este o căutare dificilă, deoarece, în mod evident, nimeni nu poate înlocui prezența unei mame, chiar și, viața continuă și trebuie să înveți să trăiești fără ea, să faci tot posibilul și să țineți cont de faptul că absența ei fizică nu este un motiv de predare. Dimpotrivă: pentru persoana aflată în doliu, este necesar să știe să-și reconstruiască propria identitate afectivă.
Nu uităm niciodată moartea unei persoane dragi, ne obișnuim cu ea și este suficient. Depășește vertijul primelor zile, este aici că începe adevărata muncă pe sine. Un test pus în acțiune de viață, pentru a învăța să te ridici fără ajutorul unei mame care este mereu acolo, a unei mame care, dacă ar fi fost prezentă, ar fi putut atenua suferința legată de acest moment dificil. Încetul cu încetul și înarmați cu forță și curaj, trebuie să primim apoi doliu care, în ciuda suferinței cumplite care o însoțește, este un pas esențial pentru a merge mai departe. Nu trebuie să uităm că, pe lângă pierderea unei persoane dragi, durerea se confruntă și cu o nouă realitate: cea a propriei noastre mortalități. Pierderea a ceea ce am considerat etern,