Viața – este ca un film. Are subiectul și logica sa. După punctul culminant urmează deznodământul. Și toate acțiunile au consecințe. A face rău cuiva în mod deliberat – de asemenea are consecințe. După ceva timp, cel care umilea, calomnia și batjocorea persoana dependentă, însuși poate ajunge într-o poziție dependentă. Cea mai grea pedeapsă pentru cel care a făcut rău – este să accepte ajutorul și mila celui pe care l-a lovit. Acesta este subiectul multor filme. Se întâmplă destul de des și în viață.
Într-o zi cel care ți-a făcut rău va ajunge să depindă de tine.
Soacra și-a bătut joc de noră, apoi a îmbătrânit și a orbit. Nimeni nu avea nevoie de ea, nici măcar fiul său pe care l-a blestemat și l-a hărțuit. Nora și-a luat concediu, a plătit operația și a stat cu ea la spital. Medicii iau reîntors vederea.
Sau șeful și-a batjocorit angajatul cât a putut. Este neplăcut să descriu detaliile. Apoi acest angajat a fost singurul care și-a vizitat șeful la spital – suferise un accident vascular cerebral. Și l-a mai vizitat de câteva ori, i-a adus fructe, a stat cu el, au vorbit – așa, pur și simplu.
Șeful a concediat o fată pe nedrept; iar zece ani mai târziu a venit la compania ei pentru a se angaja ca paznic. A pierdut totul, a falimentat, s-a îmbolnăvit și i-a cerut să-i ofere un loc de muncă. Fata l-a ajutat, i-a oferit un loc de muncă și tratament. Nu putea acționa altfel.
Oamenii generoși nu vor spune niciodată: ”Ha ha! Așa îți trebuie! Dumnezeu te-a pedepsit! Mai ia o palmă peste față și o piatră în spate!” Ei nu vor spune asta când vor vedea umilința și nenorocirea celui care le-a făcut rău. Îi vor întinde o mână de ajutor. Dacă nu-l pot ajuta, nu vor râde. Vor întoarce privirea pentru a nu-l umili și mai mult…
Iar cei care umilesc și calomniază, n-ar fi rău să-și amintească – s-ar putea să vină o zi când vor fi nevoiți să accepte mila celor pe care îi jignesc. Se întâmplă deseori. Foarte des. Ca în filme…