Mama – ea este izvor nesecat de înțelegere, grijă, iubire

Mama e singurul loc din Univers unde rămâi neschimbat, desăvârşit, aşa cum ai venit pe lume. Pentru ea n-ai niciodată cearcăne, părul prea lung sau prea scurt, vopsit sau albit, ochii prea obosiți sau mâinile prea muncite.

Oricât ai fi stat rătăcit de ea, eşti aşteptat, dorit, sorbit ca o ambrozie de iubire, clipă cu clipă. Nimic din ce spui nu e neinteresant, plictisitor, sau prea mult.

Mamele nu risipesc nimic. Oricând vei fi pierdut ceva din tine, la ele îl vei găsi, uneori încă şi mai prețios decât ți-l aminteai.

Mamele ascultă, primesc, primenesc, aşteaptă, dăruiesc, vindecă.

Lângă ea vrei să auzi din nou poveşti pe care le ştii deja pe de rost. În oglinda ei te recunoşti aşa cum nu te mai ştiai privi. Aşa cum numai prin lentila iubirii poți vedea orice făptură.

Te trezeşti… Dar nu de tot. Asta ar însemna să trebuiască să priveşti în ochi şi ziua în care nu vă vor mai despărți doar nişte kilometri. Şi nu poți s-o faci azi. Niciun copil n-ar putea. Dar de luni ți-ai pus în inimă să nu mai uiți niciodată cât de iute de picior e viața. Şi s-o prețuieşti măcar la fel de mult cum te iubeşte ea. Mama ta.